Redactia : Am o singura întrebare, dar ştiu că răspunsul atit de complet, si din acest raspuns voi afla aprofundat tara Dvs.
- Daca aşi avea 10 zile la dispozitie pentru a vizita Republica Moldova , în toate aspectle ei, ce o sa îmi propuneti Dvs.? Unde voi merge ? Unde ma voi opri ?
Valerian Ciobanu:
- În primul rînd să precizăm unde ne cazăm. Daca nu doriţi să staţi în centrul oraşului, atunci numaidecît veţi alege Hanul lui Vasile de la periferia sau la ieşirea din Chişinău spre Vadul lui Vodă, sau dacă, totuşi, doriţi să staţi în oraş vă recomandăm spaţiile cu cazare şi servire a mesei care sînt clasificate conform sistemului francez de clasifare cu 3 stele, cu patru stele. Nu vă recomandăm cu 5 stele pentru că nu se merită. Din hotele de la margine binevenit ar fi hotelul „Vila verde” sau chiar mai noul hotel „Arus.” Deşi la dispoziţie vă stau o sumedenie de hotele mici şi mari. Cele mari: hotelul „Codru” sau „Leogrand” sînt chiar în centrul capitalei.
Dar pentru că Chişinăul este un oraş situat pe 7 coline eu aşi prefera un loc din care să pot admira tot oraşul. Pînă nu demult acest loc potrivit era de la etajele superioare ale hotelului „National,” aflat astăzi in reparaţie. De la etajul 16 al acestui hotel se dischidea o panoramă ca din mijlocul, sau poate, din vîrful turnului Eifei din Paris. Astăzi pe o colină înaltă de la Malina Mică va intra în exploatare un hotel mai mic numit „Tulip” cu o bucătărie tailandeză, moldoveneaască şi europeană de unde veţi putea admira, vedea şi panorama oraşului pe şapte coline
- Moldova este un spaţiu cu un potenţial turistic natural foarte variat. Asta chiar dacă, ea nu are munte şi mare. Malurile abrupte şi stîncoase ale Nistrului şi ale unor afluenţi ca Răutul sau Ikelul în anumite zone redau peisaje pline de vrajă. Astfel de locuri pitoreşti găseşti în zona Oreheiului Vechi, satele Trebujeni, Butuceni, în zona satelor Floreştene; Domulgeni, Rogojeni, Ţîra, Ghindeşti, în satul Mateuţi de pe malul Ciornei, aproape de oraşele Rezina şi Rîbniţa, lângă oraşul Soroca şi mai la nord în satele Rudi, Călărăşeuca, Naslavcea. Pe malul Nistrului se pot vedea cîteva mănăstiri rupestre: Saharna, lîngă oraşul Rezina şi Ţipova, puţin mai spre sud, unde în satul Lalova, de lîngă Ţîpova este şi o agropensiune cu spaţii de cazare şi alimentare numită „Hanul lui Hanganu”.
- Aşa dar, după o zi de aflare în capitală, eu aşi merge pentru o jumătate de zi la Orheiul Vechi, pe malul Răutului, apoi prin oraşul Orhei la Floreşti. În cale aşi face popas la Domulgeni. Localitatea sătească e chiar la 200 metri de la automagistrală. Intrînd în ea aşi admira din nou Răutul cu malurile lui adînc săpate în piatra de calcar de pe fundul mării Sarmaţiene de odinioară. Peisaje asemănătoare voi vedea la Rogojeni, în satul vechi sau la Ghindeşti şi Ţîra. În dependenţă de oră: prea târzie sau abia pe la asfinţit de soare aşi alege unde mă cazez; la Floreşti sau la Soroca. Fiind mai pretenţios, aşi alege oraşul Soroca, unde voi găsi spaţiu de cazare mai amenajat din punct de vedere estetic.
- O zi mi-ar fi de ajuns ca să admir curiozităţile de la Soroca şi din jurul ei: cetatea medievală moldovenească, satul Cosăuţi cu meşterii în cioplitul în piatră, adevăraţi sculptori urmaşi ai lui Constantin Brîncuşi care a creat coloana infinitului. La Rudi pot vedea un punct geodizic din Arcul lui Wilghelm Struve, monument luat sub ocrotire UNESCO, iar pe o colină de piatră de la ieşirea din Soroca alt monument ciudat şi unic în felul său botezat „Lumînarea recunoştinţei”. Pentru că se ştie că fiecare om încearcă să lase o urmă a trecerii sale pe acest pămînt. Ideea acestui monument îi aparţine scritorului contemporan Ion Druţă, autoexilat la Moscova, departe de Moldova, considerată cândva mereu înfloritoare...
După amiază s-ar putea face o vizită şi în oraşul Floreşti de unde, dacă mai suntem doritori de a vedea monumente ale naturii, vom merge prin satul Cotiujenii Mari la Mănăstirea de maici « Adormirea Maicii Domnului » din Cuşelăuca, apoi în satul Cobîlea la un stejar multisecular al lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, chipul căruia este pe orice bancnotă moldovenească de un leu, 5 lei, 50 de lei, 100, 200, 500 sau de o mie de lei. Stejarul are aproape 800 de ani. Lîngă el se află o biserică cu elemente de arhitectură de unicat, un bust al domnitorului moldovean Ştefan cel Mare, o clopotnită, un monument dedicat ostaşilor din partea locului căzuţi în luptele celui de-al doilea război mondial. Din acest sat călătorul poate pleca spre satul Vadul lui Raşcov, pe malul Nistrului ori spre Rezina, spre Lalova, acelaşi raion unde va poposi peste noapte la agropensiunea « Hanul lui Hanganu ». Adăuzi de dimineaţă, călătorul poate admira peisajele Nistrului şi poate vedea mănăstirea din stânca Nistrului de la Ţipova. Acolo va descoperi numeroase locuri pitoreşti cu mici cascade de apă. Pesaje asemănătoare va descoperi şi la Saharna. Acolo impresiile vor fi mai puternice, iar vestigiile mai seculare purtîndu-vă imaginar în vremurile geto-dacilor şi nu numai. Pe acolo am fost şi eu cu un călător francez, cu Andre Brugiroux, pare-se...
Daca călătorul va dori să încerce să măsoare distanţa dintre Nistru şi Prut, atunci el o va face plecând la Bălţi, iar de acolo pe lîngă monumentul natural Suta de movile din raionul Glodeni va merge până în rezervaţia ştiinţifică « Pădurea Domnească », unde va cunoaşte unica zimbrărie a Moldovei.
În această zonă geografică va vedea recifii petrificaţi, numiţi şi toltre ale Prutului, adevărate colonii coraliere ce au vârste de milioane de ani şi se află la suprafaţa pământrului, graţie faptului că Marea Sarmatică (Sarmaţiană) s-a retras demult de pe aceste locuri. Din oraşul Bălţi ne vom întoarce în capitală pentru a cunoaşte cele mai bogate şi mai mari subterane cu vinuri din cele mai diferite soiuri de poamă, cu vinuri de colecţie de toate culorile din subterana de la Cricova ori de la Mileştii Mici, care este întrodusă chiar în Cartea Recordurilor Guines !
Restul zilelor le-aşi lăsa pentru vizitarea vinăriilor de la Purcari, din satul Mereni şi din alte localităţi sudice. La sudul republicii Moldova voi avea ocazia să cunosc două etnii conlocuitoare de bulgari şi de găgăuzi. Mă voi interesa de cultura lor, graţie faptului că la Comrat, Beşalma există muzee de istorie şi etnografie. La fel cum şi la Floreşti este un minunat muzeu de istorie şi etnografie, pe care nu-l voi scăpa din vedere, atunci când mă voi afla în oraşul cu denumire de floare – Floreşti.
Însă floarea principală îmi va fi, totuşi, capitala – Chişinăul, cu toate că are destule curiozităţi interesante şi oraşul Cahulul cu festivalurile sale « Nufărul Alb », cu sanatoriul său tot « Nufărul Alb » şi chiar cu mai depărtatul şi unicul port fluvial-maritim de la Giurgiuleşti, pe un braţ din delata Dunărei.
Unde nu aşi merge, peste tot aşi avea ocazia să gust bucate din bucătăria tradiţională moldovenească, să înţeleg ce este mămăliga, brânza de oi şi fetele din Moldova, care ştiu să joace « Hora din Moldova » şi la Eurovisionul din Moscova ! ( Ediţia – 2009 ).
A răspuns la întrebări, Valerian Ciobanu, reprezentant al ANAT – Moldova şi al Centrului de perfecţionare a cadrelor din industria turismului moldovenesc.
|
